Tincuţa Marin

Pictură anul III / Painting, 3rd year

Distorted Realities

 

Proiectul prezentat încorporează elemente preluate din arta scenografică, street-art și imagerie cotidiană, trecute prin filtrul postmodern ca modalitate de compunere și prin filtrul expressionist ca modalitate de exprimare picturală.

Picturile mele coagulează scene care nu se subscriu neapărat unei atitudini estetice, dar delimitează căutarea unui proces foarte personal de fabricare al imaginii. Pentru mine acest proiect constituie o provocare complexă în căutarea şi dobândirea unui stilpropriu de exprimare a stărilor, printr-o abordare artistică proprie cu ajutorul căreia să reușesc să ajung la modalitatea unică de a-mi elibera forța prin gest, ca răspuns la subiectul ales. Imaginile preluate le-am de-structurat și re-compus pentru a crea compoziții diverse, magice și pline de dinamism, completând colajele prin elementele de bază ale limbajului pictural-gest, linie, pată și formă.

În lucrările personale pun în discuție problemele legate de magie, vis, formă și compoziție, metamorfozare a filtrelor percepției, personajele redate de mine fiind deformate, având chipuri atipice, stranii. Îmi place să reinterpretez datele realității într-o lume a mea, plină de magie, frumos, urât, prin deformări, alungiri, torsionări le duc într-o zonă vizuală grotescă. Caut să sugerez atmosfera viselor, să exprim o emoție fără să recurg la clișee narative. Ceea ce mă interesează este zona absurdului, explorarea limitelor realității, prin care să pot reda o realitate individuală.

Sunt atrasă de arta scenografiei, de diferite culturi, artă urbană, etc. Basquiat este unul din artiștii mei preferați, la fel și Dubuffet sau Hannah Hoch când vorbim de colaj. Figurile și scenele schițate de mine sunt reprezentate contrastant, în alăturari de forme bine conturate, cu pete difuze sau chiar cu pete ascunse, suprapuse, se întâmplă exact ca un vis, pentru că nu poți defini spațiul clar, fiindcă întotdeauna ceva îți scapă, pierzi cumva șirul acțiunii întâmplate, e ceva ce nu poate fi controlat.

Consider că realitatea ca referent poate fi descompusă în momente proprii, individuale, transformându-se din acel ceva, în ceva ciudat, grotesc, nemaivăzut. Scenele compuse de mine au atât un rol impresiv, cât și unul expresiv. Ele ne pot comunica gânduri, stări psihologice, forță, descărcări de energie și, de ce nu, și sensibilitate.