Andrei Ispas

Andrei Ispas

Pseudos

În abordarea proiectului Pseudos am plecat de la ideea de maculare, disimulare, ocultare sau ascundere a ființei. Noțiunea de ascundere are atât conotații negative (mascare, acoperire, învăluire), cât și pozitive (conservare sau ascundere în vederea conservării, încredințare, ocrotire, lăsare în seama cuiva). Adevărul este starea de neascundere.

Putem spune că ascunsul este echivalent cu neființa, cu nimicul? Putem spune că ceea ce nu percepem nu există pentru noi? De fapt, ascunderea sugerează mai degrabă ființa nedezvăluită încă, decât neființa. Astfel, Pseudos poate fi înțeles drept ceva ce nu este autentic sau ceva ce înșeală, ținând de domeniul esențial al acoperirii, așadar o modalitate a faptului de a ascunde. De asemenea, poate fi conceput ca disimulare și împiedicare a accesului, înțelegând disimularea ca o tăinuire și ca o arătare a altceva decât este lucrul.

Pornind de la aceste premise Pseudos este un proiect care își propune să transpună în limbaj plastic această modalitate de ascundere / disimulare a ființei umane, care este în același timp fecundă și revelatoare de noi conținuturi.

Egalitatea, standardizarea, comoditatea lașă a complacerii în derizoriu, nivelarea aspiraţiilor, a gusturilor, a valorilor, dar mai ales spectacolul acestei egalităţi şi nivelări oferă, pe de o parte, o falsă siguranţă individului, dar pe de altă parte îl face să se simtă nediferenţiat, lipsit de însemnătate sau trăind într-un ocean de ostilitate. Responsabilitatea colectivă naşte monştri, fiindcă de fapt nimeni nu mai este responsabil, iar indivizii, la adăpostul colectivului, deci al anonimatului, se dezic de norme, autocontrol, lăsând emoţionalul negativ (până la visceral şi animalic) să le dicteze acţiunile.